Femeia la volan

Am fost crescuta cu prejudecata ca femeia nu conduce. Familia mea traditionalista, de sorginte rurala, mi-a dat de inteles ca, in familie, sarcinile sunt impartite pe criterii de sex. Femeia gateste, spala, calca, barbatul mestereste si conduce masina. [Pe langa faptul ca barbatul are privilegiul de a conduce, el se bucura si de avantajul de a sta in fata, langa sofer, atunci cand doua familii impart acelasi vehicul.
Desigur ca timpurile noastre nu mai permit o astfel de impartire rigida a rolurilor in familie. La 23 de ani mi-am luat carnetul de sofer din a doua incercare. La prima picasem fiindca nu dadeam prioritate la biciclisti.]
Femeia la volan este in primul rand precauta. Nu-si asuma riscuri inutile, asa cum fac barbatii ca sa demonstreze testosteron. Femeia la volan face, daca trebuie, si opt manevre ca sa iasa dintr-o parcare stramta, are rabdare, invarte de volan cu ambele maini, inainteaza greu, baga marsarier cu frica, dar iese nesifonata din parcare, de cele mai multe ori. Iu-huu! Bravo, femeia la volan!
Ea va conduce toata viata asa cum a invatat la scoala, mainile pe volan la ora 10 si ora 2, parcarea laterala e cu probleme, isi ia mereu aceleasi repere si daca schimba masina e tragic. Femeia uraste sa dea cu spatele, cand baga marsarier parca deodata volanul capata inteligenta si vointa proprie si se invarte de nebun, facand traiectoria sa para un sarpe dezlanat, scapat de sub control. Femeia conduce cu scaunul mult ridicat si tras foarte aproape de volan, “ca sa vada botul masinii”; I s-a explicat ca botul masinii nu e nici revista Cosmopolitan si nici ultima telenovela la moda, totusi, intr-un fel misterios ei ii confera un confort psihic aparte.
Femeia isi accesorizeaza interiorul masinii cu urmatoarele elemente draguuute: odorizante atarnate de retrovizoare, icoane lipite de parbriz, odorizante in forma de icoane sau daca vreti, icoane parfumante, jucarii de plus agatate te miri pe unde, inclusiv in spate, fiindca, nu-I asa, femeile sunt ludice si draguuute. In ultima vreme a aparut moda ghiveciului cu floare de plastic care da din frunze non-stop, pus pe bord, e usor sinistru ca da din frunze si atunci cand masina sta in parcare. Tot o moda recenta e masina personalizata cu: floricele colorate, buburuze simpatice care urca de la roata catre parbriz, etc.
Femeia nu alimenteaza niciodata masina cu carburant, deoarece e greu si se murdareste, in plus exista atatia tipi care te pot ajuta sa indeplinesti aceasta sarcina ingrata. Desigur, dupa ce da cateva telefoane ca sa afle care e butonul de unde se deschide capacul rezervorului – de multe ori capacul asta e ascuns in mod pervers pe sub volan sau pe pragul usii soferului.
Cum spuneam, femeia la volan e mai intai precauta, sau asa ii place sa-si denumeasca incapacitatea totala de concentrare de care da dovada cand trebuie sa conduca. Femeia nu are atentie distributiva, desi asa I s-a spus, fiindca ea se poate gandi in acelasi timp si la job si la machiaj; din pacate nu se poate concentra suficient cat sa schimbe si viteza si sa se asigure pentru a schimba banda de mers, concomitent. Am vazut femei care semnalizeaza dreapta atunci cand vor sa faca stanga, care uita sa accelereze si merg in afara localitatii cu 60, care nu vad ca se face verde la semafor si stau, pierdute in ganduri frivole, pana se face urmatorul verde, reusind sa treaca intersectia daca isi face mila cineva sa le claxoneze din spate.
Uneori femeia la volan e nu doar enervanta ci si lipsita de educatie elementara. Vad dimineata femei care se machiaza la volan, odata am vazut-o pe una care se pensa la semafor. Pot sa inteleg lipsa timpului, insa in acest caz sindromul e: ori femeia joaca rolul corporatistei ocupate (despre care v-am povestit intr-un post anterior), aceea care munceste 25 de ore din 24 si nu are timp de chestii din astea, decat poate la un ambuteiaj care dureaza prea mult; ori e pur si simplu lene – detestabil narav – adicatelea, deact sa se trezeasca cu 10 minute in avans, prefera sa-si etaleze proasta crestere in public.
Este indeobste cunoscut ca lucrurile care tin de igiena si estetica fiecaruia – nu e doar cazul femeilor – se fac in intimitate, la tine acasa ori la salon. Machiatul la volan al femeilor este, dupa mine, echivalentul scobitului in nas al barbatilor, tot la volan, narav foarte raspandit pe la noi. Este de neinteles cum oamenii se simt atat de intimi in masina, mergand cu muzica la maxim sau deversandu-si mucozitatile personale ca si cum ar fi la ei in dus.
Demna de amintit este si femeia intelectuala la volan, adica cea care citeste in masina. Desigur, daca vrei cu tot dinadinsul sa nu pierzi orele din trafic in van, poti sa-ti cumperi audiobook-uri, dar atunci cine te mai vede ca esti intelectuala? (Observ cu tristete ca cel mai raspandit sindrom la romani este sa faca un mare caz de orice li se pare lor important si deosebit: masina, bijuteriile sau inclinatiile intelectualiste.)
Femeile care nu se machiaza in mers, citesc in viteza. Desigur, este foarte incomod sa citesti la volan – am incercat – deoarece ambuteiajele nu sunt statice, nu se sta 15 minute si se merge altele 10, ci se inainteaza constant si incet cu 5 la ora, cu viteza I, atat cat sa nu poti face altceva decat sa stai cu piciorul pe ambreiaj. Este inexplicabila puterea de concentrare asupra subiectului unei carti in aceste conditii, iar in cazul asta masina nu mai pare un loc intim in care iti smulgi parul din sprancene, ci un real spatiu public de etalare a inclinatiei spre lectura a femeii noastre frumoase & destepte.
In situatii de criza, femeia la volan nu raspunde bine. E nervoasa, vocifereaza ca o mahalagioaica, claxoneaza excesiv, critica distructiv si se face de ras, spre deliciul barbatilor din trafic. Raspunsul ei e inconstant, nesigur, ezitant, femeia se panicheaza, casca ochii mari, ia decizii aberante si contradictorii, reactioneaza cu intarziere, reflexele paralizeaza.
Desigur, femeia la volan e mai ingaduitoare cu barbatul la volan decat cu o alta femeie la volan. E sentimentul ala primar de competitie, de invidie inexplicabila, care le face pe femei sa se dueleze in orice conditii, iar in jungla traficului bucurestean cele doua devin tigroaice salbatice. Nu vei avea parte de un gest de curtoazie in trafic de la o femeie, spaima care le stapaneste cand conduc masina este atat de coplesitoare, ca fiecare centimentru conteaza si nu cedeaza niciodata.
Adevarul dureros e ca, statistic, femeia nu a fost facuta sa conduca masina, cunosc doar cateva femei care isi asuma acest curaj si o fac bine. Majoritatea covarsitoare a femeilor si-au luat permisul ca sa bifeze inca o obligatie de indeplinit, asa cum unele fac facultate din acelasi motiv, ca sa fie in randul lumii. Altele conduc fiindca asa le cere jobul. Prea putine o fac din placere.
Ca multe lucruri din viata asta, condusul este o chestiune de inclinatie, invatare, reflex si pasiune. Daca nu iti face placere sa conduci, daca ti-e frica si simti ca nu poti stapani fenomenul, mai bine nu te urca la volan! Daca totusi o faci, te rugam un singur lucru: NU MAI CLAXONAAAA!