Nervi de iarna

Ma uit la A. Marin invitata la Maruta, saracul. Baiatul asta este mult supraapreciat, are o parere mult prea buna despre el, nu este jurnalist, este un amator cu tupeu. Nu il urmaresc, insa am prins intamplator cel mai jenant moment al lui cand a avut-o in platou pe Fran Drescher, din serialul The Nanny. Femeia venise sa vorbeasca despre contributia ei la popularizarea unei asociatii care lupta pentru intrajutorarea femeilor bolnave de cancer la san – experienta prin care ea insasi trecuse. Bietul Maruta insa avea o alta agenda, ca sa ma exprim modern: el o tot punea pe biata Fran sa vorbeasca nazal, ca sa se amuze el copios, neintelegand faptul ca ea in ziua respectiva avea un alt discurs si ca rolul de dadaca era, in acel moment, doar modalitatea prin care mesajul ei putea ajunge mai rapid la public. Imi amintesc jena pe care am simtit-o urmarind-o pe ea cat era de jenata de solicitarile insistente ale lui Maruta, era aproape hilar daca nu ar fi fost grotesc. Si ne mai miram de ce ne trateaza strainii cu superioritate, pai daca asa zisii jurnalisti se comporta ca niste maimute la circ…
In fine, vroiam sa zic de A. Marin, aveam televizorul pe mute si ma uitam la ea, parca e o masca, aproape ca nu mai are umanitate deloc in ea, este atat de ipocrita in fiecare aparitie televizata incat ma intreb daca exista vreun moment in viata ei cand isi permite sa fie ea insasi. Ma indoiesc, cred ca a intrat in pielea unui personaj din care nu mai poate dar nici nu mai vrea sa iasa. Fiecare intrebare a lui Maruta este primita cu ochii mariti exagerat, cu un zambet prea larg, de multe ori cand nu e cazul, cu o rotire a privirii care vrea sa denote un mare proces de gandire care se intampla in spatele ochilor, parul scuturat feminin la fiecare interpelare, degetele inclestate intr-o pozitie care exprima ambitie, certitudinea diseminarii unor idei unice si irepetabile. A. Marin este femeia mediocra care crede ca lumea incepe si se sfarseste cu ea, este Zana prin excelenta, este multitasking, mama, sotie, profesionista, vedeta, femeie de afaceri, creatoare de moda, scriitoare de carti inutile, de bloguri plictisitoare, in curand probabil va scoate un album de muzica. Clasica. Fiindca ea canta la pian. A. Marin este produsul menit sa intruchipeze succesul la feminin in tara noastra. Drept dovada, ea serveste drept model unora dintre cele mai proaste cunostinte ale mele. Iar in ultima vreme, A. Marin are o mare calitate: este Mama. Mama cu majuscula, ea nu este o mama oarecare, este chiar chintesenta maternitatii, nu se stie de ce. Am vazut-o in reclame la produse de ingrijire (nu mai stiu, vopsea de par, sampon, ceva de gen) spunand: “Acum sunt mama…”, la nu stiu ce asociatie care lupta pentru ideea tinerii copilului nou nascut langa mama lui in spitale (o idée buna, care la noi inca are nevoie de popularizare carevasazica) incepand cu “De cand sunt mama…”, in interviuri invariabil trebuie amintita aceasta mare calitate a ei de Mama, A. Marin este mama asa cum nicio mama din lumea asta n-a mai fost vreodata si nici nu va mai fi. Cum sa va zic, cand A. Marin a devenit Mama, universul insusi s-a cutremurat, Stefan a inceput sa se miste mai frumos pe scena, toti am inmarmurit in scaunele noastre mici din casele noastre meschine…
Am dat sonorul la televizor, A. Marin vorbeste despre copilul ei, care la randul lui vorbeste despre ultimul single al lui tati… Halucinant! Ea vorbeste despre ultima colectie de haine pentru copii, invariabil cu “by A. Marin” in coada, in Romania in ultima vreme, totul este “by…” cineva, “by Monica Columbeanu”, “by Andreea Esca”, “by Catalin Botezatu”. Lumea e fascinata de aceasta formula si toti o utilizeaza cu un entuziasm cretin, sperand sa ne dea pe toti pe spate cu exprimarile lor cosmopolite.
In fine, acum vorbeste despre cum a slabit, cum ne indeamna pe toti sa facem sport, asa cum a spus si in cartea ei – incredibil, se autociteaza cu tupeul si lipsa de modestie a mediocrului care crede ca a gasit piatra filozofala si tocmai ne-o impartaseste generos intr-o carte mare, roz si cartonata – si apropo, a scris si pe blog si a doua zi o sa faca un gest caritabil pentru nush ce copii si sotul ei o sa faca un gest caritabil tot maine, in alta parte, insa, fiindca ei asa sunt, buni si frumosi si destepti si generosi, nu-i asa?