Femeia "Excelent"

Este un paradox. Pe de o parte, joaca un rol de ingenua, cu ochi (prea) mari, (prea)rotunzi si degraba clipiciosi a naivitate autoimpusa. Pe de alta parte, fereasca-te-ar sfintii sa zici ceva despre femei. "Cum, mai, dar femeia contemporana, femeia puternica, de cariera, asta nu-ti spune nimic?" Nu. Mie nu-mi spune nimic. Ei ii spune totul. Revistele tip Tabu sau mai stiu eu ce alte glossy-ciuni pline de impulsuri feministe asa au invatat-o pe ea, ca femeia de astazi trebuie sa fie puternica si sa aiba o cariera. Si neaparat sa nu neglijeze latura feminitatii. Neaparat. Si ea imbina cele doua deziderate, ducandu-le pe fiecare la un absurd apoteotic.
Femeia Excelent e o fata uratica, cu trasaturi firave, cu piele aproape transparenta, cu oase proeminente, cu ten incarcat, cu par nici cret nici drept, nici blond nici saten, nici lung nici scurt. Degetele ei sunt lungi si subtiri, mainile ei asemenea, picioarele sunt luuungi si subtiiiiri si se termina abrupt intr-o laba prea mare, disproportionata. Ea se imbraca in haine stramte, care sa ii reveleze scheletul "de model" si neaparat negre. Ea spune ca negrul e cea mai eleganta culoare (eu zic ca e rock :D )si de aia se imbraca in negru, fiindca, nu-i asa, Femeia Excelent este, in primul rand, eleganta. Si poarta perle. Ziua. Oricand.
Femeia Excelent este semidocta cu pretentii de intelectuala rasata. Nu a citit nicio carte, nu citeste presa, nu stie niciodata nimic. Nu asculta nicio muzica, inima ei inconsistenta nu tresare la niciun stimul, nicio vibratie. Nu gateste, nu danseaza, nu iubeste, nu-i plac animalele si cred ca nici florile. Chestia e ca nu o poti eticheta decat prin negatie. Si, cel mai interesant, isi recunoaste ignoranta aproape cu mandrie, sperand ca asta o va face speciala in ochii celorlalti.
Femeia Excelent abuzeaza de cuvinte pedante, cu iz de neologism imbuibat, insa, in vorbirea curenta, cand autocontrolul se duce putin sa se odihneasca, femeiusca noastra uita de negatia obligatorie care, in vocabularul oamenilor care n-au sarit clasa a II-a, insoteste intotdeauna particula "decat". "Decat un biscuitel doresc si eu." "Iau decat o gurita de cafeluta"...etc.
Femeia Excelent se alinta excesiv, cand se bucura sare ca o caprita (imaginati-va o salcie de 1,75 sarind in sus de bucurie) si cred ca daca ar avea coada ar da din ea. Femeia Excelent se autointituleaza "o floare", se autogratuleaza cu diminutive si se iubeste activ.
Femeia Excelent are ticuri verbale si, asa cum ii spune si numele, pentru ea nu exista "bine", "ok", "fain", "in regula". Pentru ea toate lucrurile sunt excelente. Fiindca, nu-i asa, pentru Femeia noastra lucrurile nu sunt niciodata asa si-asa, caldute, medii, totul este "excelent", spus cu un suierat sinistru si patrunzator.
Femeia Excelent e total benigna si chiar ma intreb oare ce am cu ea de m-am apucat sa fac un blog special pentru a o descrie pe ea si pe altele din specia-i. Tocmai asta e problema. Ea, de fapt, nu e. Nu e in niciun fel pe care sa pui degetul, nu se incadreaza in tiparele obisnuite si, totusi, nu e nici aparte. E atat de medie incat nu exista. E atat de dezinteresata de toata viata din jur incat viata insasi o ignora.
Totusi, se remarca o dorinta de a se alinia tendintelor snoabe, anuntand din cand in cand ca ar vrea sa stie unde se gaseste ceainaria aia celebra cu multe carti, unde se mai duc fetele inteligente ("trebuie sa-mi fac rezervare?") sau ca a decis brusc sa se duca la un spectacol de opera.

Imi cer iertare apriori pentru eventualul pacat.
Va urma.