Cred ca stiti despre ce vorbesc. Nu spun nimic nou. Curios lucru, insa, revelatia primara asupra ei am avut-o azi, la serviciu, in timp ce urinam in toaleta parfumata, spatioasa si plina de oglinzi a corporatiei care imi mananca zilele.
Sa va explic: radioul de care am fugit un an de zile la fostul job este Megic efem. Radioul in sine n-are nicio vina, playlist-ul e tipic unui radio generalist de gold-uri, e adevarat ca unele piese ma scot din sarite, insa per ansamblu e ok, e pentru nostalgici. Ghinionul lui e ca il asociez cu o alta specie de femela - dar despre ea intr-un episod viitor. Promit!
Asadar, azi pe la pranz ma duc sa fac pipi, la Megic efem (da, la noi la toaleta se aude radioul asta, asa suntem de civilizati!) era o piesa oribila, sinistra, penala, fara niciun Dumnezeu, piesa cea mai fara sens pe care o cunosc: "Don't cry for me, Argentina". :D Stiu! Penibil! Si in timp ce fredonam versurile (fiindca am acest narav prost de a sti versurile de la melodii pe care le urasc) fara melodie pe spate, ma loveste: dom'le, ca si la noi, o pitzi care apare in presa facand orice, ajunge foarte repede sa aiba atat de multa incredere in ea, incat isi propune si realizeaza foarte repede ca ea chiar poate face orice. Hai sa pornim de la sursa revelatiei: Madonna. Fata asta facea foarte bine daca se oprea imediat dupa Erotica. Albumul Vogue, cel putin, este un album de referinta in istoria mea personala de consumator de muzica. Dar nu, ea a mers mai departe. Prea departe, daca ma intrebati pe mine. Ea a vrut sa fie actrita. Cum ar veni, in momentul in care te simti mare, brusc te gandesti ca ai putea fi imens, de ce sa te multumesti cu statutul de pop icon cand poti sa fii pop icon / (slash) actrita? Uite, vezi, filmul ala a demonstrat lumii ca trebuia sa se opreasca la cantat. Cu niste rezerve si aici, dar destul despre Madonna. Sa trecem la ale noastre. (da, stiu ca a mai facut un film in anii '80, insa acum ii trebuia ceva greu...).
Rationamentul este urmatorul (si tocmai il expusesem colegului de apartament): apare o pitzi noua facand orice: prezinta vremea, plimba haine pe un podium sau asista vreun prezentator de emisiune mondena/ de calitate inferioara/ de consum masiv pentru publicul sub-mediocru. Odata aparuta in vizorul public, brusc realizeaza ca poate mai mult. Ea poate sa cante. Desigur. Poate sa si danseze. Mecanic, neconvingator, numarand vizibil miscarile, crispata. Apoi, obligatoriu, descopera actrita din ea. Actrita din ea descopera regizorul/ producatorul din ea. Apoi urmaeaza, bine-nteles, cartea. Ea scrie carti, fiindca, iata, absolut intamplator, are si acest talent. Toate aceste activitati se fac, obligatoriu, in paralel cu facultatea. Pe vremea mea era la moda Dreptul. Acum nu mai e, fiindca nu suna complicat, "drept" suna simplu si stupid, nu are profunzime, nu are complexitati si abisuri. Acum e la moda psihologia. Fiindca, nu-i asa, suna complicat, e si greu sa spui "psi-ho-lo-gi-e", alaturarea lui "psi" cu "ho" e aproape imposibil de redat cand vocabularul tau contine "dacat" o suta de cuvinte.
Seara, ma pune nu-stiu-cine sa dau pe OTV. Si ce-mi fu dat sa vad? In jur de 7-8 pitzi blonde si brunete care se invarteau prin platoul supradimensionat al lui DD, in niste rochii sclipicioase, colorate si cu sani siliconati. Ma rog, era o fata care vroia sa semene cu Lady Gaga, care nascocise aceste creatii iesite din comun de banale ce erau, cusute cu fir de aur de catre o printesa blestemata intr-un turn parasit, in asteptarea printului, ei, aiurea, am luat-o razna. Ca sa nu-mi pierd ideea, cele n pitzi din platou nu erau doar manechine. Erau si cantarete/ (slash) dansatoare. Deci stiau si "sa prezinte moda" si sa lalaie sinistru niste versuri lesinate intr-o engleza cu accent moldovenesc. Si apoi, m-a lovit evidenta faptului ca am intuit perfect, imens, exact: prima era studenta la psi-ho-lo-gi-e! La Master!!! :)) Urmatoarea era studenta la Actorie!!! Dumnezeule, parca eu le dictasem discursurile. Evident, aceste doua ocupatii nobile nu puteau sa mearga mana-n mana decat cu urmatoarea (tot blonda): (studenta la) Relatii publice si comunicare or smth. Eram pe culmile gloriei!! Am primit aplauze furtunoase si aprecieri pe ton admirativ de la cel caruia tocmai ii expusesem teoria "Madonna".
Desigur, trebuia sa aflati si voi cu ce intuitie malefica a adevarurilor dureroase sunt eu dotata, desi nu am facut psihologia si, se pare ca nici nu voi indrazni sa o fac, aceasta frumoasa materie de studiu fiind fatalmente discreditata pentru mine in urma acestei seri de iarna geroasa.
Ce am invatat noi din aceasta naratiune? Pai am aflat ca femeia multi-task e o fata sub-mediocra, care se vinde ieftin si care isi intemeiaza celebritatea pe atribute fizice. Mai apoi realizeaza ca trebuie sa lucreze la aspectul intelectual, deoarece nu e suficient sa demonstrezi ca esti frumoasa, asta se vede cu ochiul liber, trebuie musai sa ascunzi profunzimi abisale si sa te ingrijesti de propasirea spiritului. Desigur, fetele in discutie nu au cunoscut pe interior cladirile facultatilor la care isi declara apartenenta, dar cine stie asta? Si cui ii pasa?
Am mai invatat ca tiparul se propaga si la fetele undercover, fetele de bani gata care nu se afirma neaparat artistic. Vorbim musai de copiii care n-au dus niciodata grija banului de buzunar deoarece tati a avut mereu grija ca micuta sa nu duca lipsa de nimic. Tati a avut grija ca fata sa nu lupte pentru nimic, motiv pentru care beizadeaua noastra nu e in stare sa treaca strada singura. Insa, exact ca-n bancurile de prost gust, tocmai aceste fiinte bipede care abia isi silabisesc numele, tocmai ele tin cu tot dinadinsul sa demonstreze o valoare intelectuala la care poate ar fi avut acces daca erau mai putin rasfatate. Ele ajung europarlamentar, consilier ministerial, asistent universitar, in orice caz, meserii care suna complicat, ca si cuvantul "psihologie" si care le ajuta sa se simta importante, profunde, spirituale, complicate, speciale. Pentru ca toti oamenii vor sa fie speciali si neintelesi si misteriosi. Femeile, cu precadere.
Pe curand!
P.S. Ia ganditi-va la toate pitzi pe care le stiti si incercati sa aflati cate dintre ele fac psihologie, cate relatii publice si cate actorie. Apoi ganditi-va la pitzi alea mai batrane, pitzi tip A. Marin sau M. Radulescu. Asa-i ca au scris carti? Pai v-am zis? Prostul daca nu-i fudul...ii trebuie tichie de margaritar. Si-am incalecat pe-o sa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Pai da, si eu am problema asta cu pitzi-intelectuala!
RăspundețiȘtergereDar adevarul e ca pitzi se da intelectuala pentru ca poate! Pentru ca sistemul ii permite...Ca n-o exmatriculeaza nimeni din facultatile avide de bani si fara nici un interes pentru excelenta, si cumva, prin mecanisme care nu sunt accesibile mintii mele, reuseste sa ajunga in ultimul an de facultate si-apoi sa-si sustina licenta.
De ce? Nu stiu, ma depaseste...sa fie spagi, sa fie alte diverse favoruri, parinti influenti, dracu stie...
Am avut colegi/colege la facultatea (by the way) de Psihologie, care au ajuns in ultimul an in mod misterios...fara sa fie bogati sau frumosi. Pur si simplu, cumva. Desi prostia le era colosala si evidenta si desi nu intelegeau nici cel mai simplu concept psihologic, basic stuff. Simples!
Anyway, calitatea invatamantului superior la noi e atat de low, atat de penala, o masina de facut bani (o modalitate de a vinde diplome dar nu pe loc, ci in 3 ani) - incat e evident ca vom avea pitzi psiholoage, pitzi medici (te-ai ingrozi de ce fel de oameni termina medicina!), etc.